Cum am început să lucrez pe cont propriu

Am avut joburi bune și joburi mai puțin bune. Unul mai puțin bun, de fapt, dar despre asta într-o altă postare, poate. În joburile mele „bune”, totuși, a venit de fiecare dată o vreme în care mă plictiseam, iar alternativa – a încerca să urci mai sus în instituție/companie – nu mi s-a părut vreodată că merită efortul: ceva mai mulți bani pentru un efort disproporționat de mare. Am câștiga mereu ceva în plus pe lângă salariu din traduceri sau din predat, chestii care îmi plac, pe care știu să le dozez astfel încât să nu mă epuizeze și care îmi aduc și satisfacție profesională, așa că ideea de a tot avansa până a ajunge la stadiul „ai salariul ăsta ca să fii la cheremul nostru tot timpul” pur și simplu nu m-a atras.

Tot vorbind despre jobul meu „mai puțin bun”, eufemistic vorbind, am descoperit că foarte, foarte mulți oameni stau în astfel de joburi și că se gândesc la alternative. Așa că vă voi spune cum am făcut eu atunci când am hotărât să lucrez pe cont propriu.

În primul rând, nu am avut niciodată un loc de muncă atât de toxic încât efectiv să nu mai suport și să vreau să-mi dau demisia MÂINE. De unde am plecat:

• Aveam deja experiență în traduceri de aproximativ zece ani pe piața locală și de vreo trei ani pe piața internațională
• Soțul meu avea un job part-time
• Aveam propriul nostru apartament la care plăteam o rată cam la jumătatea unei chirii în zona unde stăm
• Nu aveam copii
• Știam de existența instrumentelor TAC, cum ar fi Trados Studio și îmi cumpărasem o licență
• Citeam despre traducere ca afacere și ascultam podcasturi ale unor traducătoare care trăiau foarte bine din asta. Lucrul ăsta a fost foarte important pentru mine: am plecat la drum știind că se poate, cam ce așteptări trebuie să am și cu o idee destul de clară despre cum ar trebui să arate primul an

Ce am făcut:

• Mi-am calculat cheltuielile lunare și am economisit astfel încât să pot acoperi următoarele șase luni, aproximativ. Astăzi, aș spune că o strategie mai bună ar fi să aveți economii care să vă acopere cheltuielile de bază pentru cel puțin 12 luni
• Am început să devin membră plătitoare pe Proz.com. Oricât de controversat ar fi acest site, eu acolo mi-am găsit primii clienți cu proiecte mai mari din care am început să câștig constant. Și, pentru mine, Proz încă este o sursă de proiecte interesante, cel puțin pentru una dintre specializările mele: localizare. Am un profil și pe Translator’s Café, dar nu am fost niciodată membră plătitoare. Din ce am văzut, mi se părea că e foarte multă concurență la preț și nu am considerat că merită
• Ne-am făcut un site
• Mi-am făcut un calcul referitor la cât ar trebui să câștig pe oră și am ajuns la concluzia că nu pot trăi frumos din traduceri dacă lucrez pe piața din România, așa că mi-am concentrat toate eforturile de marketing pe piața internațională
• Am rămas cu program de lucru (cel puțin) 9-17. La început e mult timp „liber” și tendința să-l folosești pentru chestii nelegate de muncă e mare. Eu sunt destul de disciplinată și nu mi-a fost greu din punctul ăsta de vedere, dar dacă credeți că ați putea avea probleme pe partea asta, o idee ar fi să vă faceți o zi de lucru mai mică, de exemplu, 9-15, dar timpul ăsta să fie dedicat exclusiv afacerii voastre, fără mailuri personale, Whatsapp, gătit, pus rufe în șifonier etc. Ce putem face cu timpul liber în care nu traducem: un CV mai prietenos cu potențialii clienți ( nu mai stă nimeni să citească CV-uri Europass de 4 pagini), materiale de marketing, cursuri de familiarizare cu instrumente TAC și, cel mai important, cât se poate de mult marketing. Ca idee, probabil că va trebui să trimiteți între 400 și 500 de candidaturi la agenții pe an pentru a stabili două sau trei colaborări la tarife bune.

Ce nu am făcut și ar fi trebuit să fac:

• mai mult networking. Dacă vă interesează anumite domenii, mergeți la conferințe organizate de potențialii voștri clienți, cereți să faceți parte dintr-un grup de Facebook, conectați-vă cu oameni pe LinkedIn.
• Nu am acordat prea multă importanță prezenței online. Pentru noi, site-ul și blogul au servit drept materiale secundare de marketing, adică să vadă potențialii clienți că existăm cu adevărat, că suntem cine spunem că suntem. Acum îmi dau seama că acel „capital de încredere pe internet” este destul de important pentru noi, care ne desfășurăm activitatea online și nu avem un birou fizic.

Asta am făcut – în mare – și să știți că începutul a fost destul de bun. Cred că a contat că m-am ocupat de afacere full-time și nu am făcut asta având un job, chiar și part-time. Cu cât depui mai mult efort, cu atât rezultatele se văd mai repede. Începuturile voastre cum au fost? Ce sfaturi aveți de împărtășit cu comunitatea?