Traduceri legalizate în România

Una dintre specializările noastre este traducerea legalizată de documente personale, așa că vă propunem un mic ghid referitor la această procedură.

În primul rând, este important să aflați de ce fel de traducere aveți nevoie – autorizată sau legalizată. Întrebați autoritatea română care v-a cerut traducerea dacă este nevoie ca aceasta să fie legalizată la notar sau dacă sunt suficiente semnătura și ștampila traducătorului autorizat. Pont: pe cât posibil, faceți asta în scris, autoritățile române dau informații contradictorii în mod constant. De asemenea, interesați-vă dacă aveți nevoie de apostila de la Haga pe documentul original deoarece aceasta poate fi aplicată în România doar pe documente emise de autoritățile române, pe documentele emise de autoritățile altui stat aceasta fiind aplicată în statul de origine.

  1. Traducerea autorizată a documentului

Traducerea autorizată este efectuată de un(o) traducător/traducătoare autorizat(ă) de Ministerul Justiției pentru limba în sau din care se traduce și constă în aplicarea ștampilei și a semnăturii traducătorului pe documentul tradus.

2. Legalizarea notarială a traducerii autorizate

Pentru ca notarul public să legalizeze o traducere autorizată, traducătorul/traducătoarea poate proceda în 2 moduri:

  • se prezintă la biroul notarului public și legalizează traducerea (pentru asta se percepe o taxă)
  • clientul merge la biroul notarial pentru a solicita legalizarea traducerii autorizate.

Important: acest lucru se poate face doar la birouri notariale unde  traducătorul/traducătoarea și-a lăsat în prealabil specimenul de semnătură, nu la orice birou notarial.

Servicii incluse în prețul pe pagină:

  • consiliere
  • traducerea documentelor de către traducătorul autorizat de Ministerul Justiției din România
  • revizie cu un al doilea traducător
  • pregătirea actelor pentru traducerea autorizată (aplicarea încheierii de traducere cerută de lege, care atestă autorizarea traducătorului, listarea traducerii autorizate în dublu exemplar)
  • autorizarea traducerii (aplicarea semnăturii și a ștampilei traducătorului)
  • însoțirea clientului la notariat pentru legalizarea traducerii (opțional)

Care sunt pașii de urmat:

1. Trimiteți-ne o copie scanată a documentelor pentru a putea face o estimare de preț pentru că nu toate paginile sunt la fel. Factori care sunt luați în considerare: dacă este un document editabil (de exemplu, este o scrisoare în Word sau este o foaie matricolă unde trebuie făcute 10 tabele de la zero, cu font de 7,5?), dacă documentul conține scris de mână, dacă trebuie respectată formatarea originală, fontul, dacă este limbaj specializat etc.

2. Dacă sunteți de acord cu prețul nostru, vom avea nevoie de datele voastre (nume complet, numărul și seria unui document de identitate și o adresă) pentru pregăti ordinul de cumpărare și factura. Cu clienții persoane fizice lucrăm doar cu plata în avans.

3. Dacă traducerea trebuie legalizată, ne întâlnim ca să ne dați originalul. De ce? Procedura este următoarea: după terminarea traducerii și a reviziei, documentul este imprimat în dublu exemplar (unul pentru client și unul care va rămâne în arhiva notariatului), iar în față i se atașează o copie xerox după original. Se aplică ștampila și semnătura traducătoarei între pagini. Când se face legalizarea traducerii, trebuie să aveți la voi originalul: notarul îl va cere pentru a verifica dacă este un document autentic.

Pont! Chiar dacă aveți doar un certificat de căsătorie de tradus, nu faceți asta cu două zile înainte de a-l preda autorității care vi-l solicită. Pentru traduceri făcute în regim de urgență, traducătorii pot percepe o taxă între 50 și 100% din prețul traducerii, pe care o puteți evita cu puțină planificare. De ce percep traducătorii taxă de urgență, nu asta e viața de freelancer? Nu chiar: și noi tindem către o zi de lucru nu mai lungă de 8-9 ore, și noi vrem să stăm seara la masă cu familia sau să ieșim cu prietenii la o bere după program. Dacă un client ne cere o traducere urgentă trebuie să amânăm alte proiecte la care lucrăm și să muncim mai mult în ziua/zilele respective pentru a respecta toate obligațiile asumate.

Am observat că puțină lume știe care este rutina de lucru a traducătorilor liber-profesioniști – de aceea am și început să scriem aceste articole – însă noi suntem o afacere, nu facem traduceri pentru un pic de venit suplimentar la sfârșitul lunii: prin urmare, fie că ne cereți sau nu, veți primi întotdeauna o factură. Întrebați la serviciu dacă puteți deconta serviciile de traducere, în multe cazuri a fost posibil.

Ce așteptări să ai de la un traducător liber-profesionist?

Ai găsit traducătorul(traducătoarea) perfect(ă) pentru proiectul tău, dar știi ce așteptări să ai de la el(ea)?

În primul rând, cum se calculează prețul unei traduceri? În România este destul de comun să se calculeze la 2000 de caractere cu spații (o pagină), însă mai peste tot în lume variantele mai comune ar fi pe cuvânt (cea mai răspândită practică în afară), pe rând, pe proiect sau pe oră.

Cât va costa traducerea? Prețurile variază mult, însă cu cât este mai rară combinația lingvistică, cu atât va fi mai scump. Cu cât specializarea este mai complicată, cu atât va fi mai scump. Dar, ca regulă generală, așteaptă-te de la un traducător profesionist să vrea să câștige pe oră (net) o sumă comparabilă cu cât câștigă cei care au lucrat la dezvoltarea produsului tău.

Traducătorii profesioniști traduc în limba lor maternă, chiar dacă la școală am fost învățați altceva și așteptările au fost – și poate încă sunt – să facem și retroversiune (traducere din limba maternă într-o limbă non-maternă) la un nivel cel puțin la fel de bun. Dacă vrei să intri pe piața germană sau engleză cu un serviciu sau cu un produs, traducerea ar trebui făcută de un nativ de germană sau de engleză specializat pe domeniul respectiv, sau, în cazul în care combinația lingvistică este foarte rară și nu se găsesc traducători nativi, măcar revizuită de un vorbitor nativ al limbii respective. De ce? Pentru că, indiferent de cât de bine știm o limbă străină, nu îi vom cunoaște niciodată toate regulile și subtilitățile asemenea unui vorbitor nativ. Un bun exemplu în acest sens e traducerea literară: niciun mare autor nu va accepta ca opera lui să fie tradusă de un vorbitor non-nativ al limbii respective.

Dacă traducătorii pun întrebări, e de bine! Documentele dintr-un dosar de licitație nu sunt același lucru cu o broșură pentru produse cosmetice. Articolul științific pentru o prestigioasă revistă internațională trebuie să sune altfel decât pagina de prezentare a unui joc video. Asigură-te că există cineva în companie care poate comunica în mod constant cu traducătorul/managerul de proiect.

  Ajută enorm dacă ai deja pregătit un glosar de termeni. Dacă nu îl ai, echipa ta internă poate lucra cu traducătorul pentru a crea o versiune cel puțin bilingvă.

De ce de servicii suplimentare vei avea nevoie? Gândește-te câte persoane vor vedea materialul care trebuie tradus: zeci, sute, mii, poate milioane? În funcție de acest număr și pentru ca marca ta să nu fie afectată, este posibil să ai nevoie de servicii suplimentare: revizie bilingvă, desktop publishing, corectură (verificarea textului doar în limba țintă), servicii care nu sunt oferite neapărat de aceeași persoană care face traducerea.

În cât timp poate fi gata totul? Iată câteva statistici de pe site-urile celor mai importante asociații de traducători din lume:

  • Traducere: între 300-500 de cuvinte pe oră (și corectate de traducător)
  • Corectură: aproximativ 1000 de cuvinte pe oră
  • Subtitrare: aproximativ 5 minute pe oră

  Dacă știi că vei avea de tradus anumite materiale, nu lăsa totul pe ultima sută de metri: în mod normal, un traducător traduce cam 2000-2500 de cuvinte pe zi. Și probabil că va traduce și pentru alți clienți în același timp (atitudine perfect sănătoasă pentru afacerea lui, niciun client nu ar trebui să reprezinte mai mult de 20% din veniturile noastre), deci nu te aștepta ca o singură persoană să traducă 50.000 de cuvinte în cinci zile. În aceste cazuri, va trebui să apelezi fie la o agenție de traduceri, fie la o echipă de traducători.

Cheia unui proiect de traducere/localizare este o bună comunicare, dar și așteptări realiste de la ceea ce poate face un traducător. Câteva minute în plus pentru a explica în mod clar toate punctele importante pentru proiectul tău te pot scuti de multe dureri de cap ulterioare.

Cum să angajezi traducători buni

Scriu acest minighid pentru că recent ne-am schimbat platforma de găzduire pentru site și blog și am avut nevoie și de cineva care să se ocupe de partea de webdesign. Mi-am dat seama că pur și simplu nu știu să cumpăr aceste servicii, ce criterii să folosesc, unde să găsesc oameni de încredere.  Așa că m-am gândit că e foarte posibil să existe oameni care nu știu cum să cumpere servicii de traducere și la ce ar trebui să fie atenți atunci când o fac. Mai ales pentru că există multe „rele practici” pe piața din România.

În primul rând, când ai nevoie de traducători profesioniști? Atunci când  produsul tău are alte atuuri decât a fi cel mai ieftin de pe piață. Nenea Sandu care are un magazin de plastice în Făurei și este cel mai ieftin din piață nu are nevoie de site multilingv cu Traducător + Revizor 1+ Revizor 2. Lumea cumpără de la el datorită prețului și nu contează că ligheanul s-a spart după șase luni. Dar dacă aplicația/hainele/software-ul/jocul tău video/site-ul tău promite ceva mai mult decât „Noi suntem cei mai ieftini, cumpărați de la noi” atunci da, ai nevoie de cineva care să acorde tot atâta atenție materialelor tale de prezentare câtă ai acordat tu creării lor. De ce ar crede cineva că rochia aia chiar e bine cusută, că jocul nu e buguit, că se respectă toate regulile la îmbutelierea vinului, că „excelent”, „atenție la detalii”, „inovator”, „desăvârșit” nu sunt doar vorbe?

Dacă tot suntem aici, de ce să nu se ocupe cineva din firma ta de aspectul ăsta? Pentru că nu oricine vorbește fluent două limbi străine poate să și traducă la nivel profesionist. Software de traducere pe care îl stăpânești după ani de zile, participări la conferințe internaționale, buchisit prin DOOM pentru cine știe ce reguli obscure, crearea de glosare pentru asigurarea continuității, cărți de pragmatică și sociolingvistică, abonamente la reviste specializate – nu sunt chestii pe care cineva care face secretariat sau care a fost angajat la departamentul de Marketing se delectează în timpul liber.

Apoi: gândește-te dacă ai nevoie de traducere umană. Odată cu avansul tehnologic, foarte multe tipuri de traducere se fac cu MT (traducere automată) sau NMT (traducere neurală), care sunt din ce în ce mai bune.  Ce merge tradus cu aceste instrumente? Câteva exemple ar fi documente interne, descrieri de produse, evaluări de la clienți. Dacă ai de tradus materiale creative, traducerea automată sau neurală nu ajută prea mult. Documente personale? Nu prea. O regulă bună este următoarea: cu cât mai complex și mai important este documentul, cu atât mai nepotrivită este traducerea automată.

Pont! Sunt lucruri mai bune pe piață decât Google Translate. Din păcate –  sau din fericire – pentru traducătorii români, combinațiile lingvistice cu româna produc rezultate slăbuțe. Dar pentru alte limbi DeepL, Yandex sau Microsoft Translator pot produce rezultate foarte bune. Atenție însă: dacă planul este să faci o traducere automată și care apoi trebuie „doar” corectată de un traducător uman, ia în considerare că nu toată lumea acceptă astfel de proiecte. Rezultatele obținute pot fi atât de frustrante pentru traducători, încât aceștia ori trebuie să facă totul de la zero, altfel nu își prăjesc neuronii cu așa ceva, ori taxează prețul lor pe oră și asta nu va scădea drastic bugetul clientului.

Apoi: găsește traducători nativi profesioniști. În România este destul de răspândită practica de a traduce în ambele direcții (de exemplu din engleză în română, dar și din română în engleză), ceea ce pe o piață internațională competitivă nu se mai acceptă de foarte mult timp. Acest lucru se întâmplă pentru că sunt puțini traducători nativi care să aibă ca limbă sursă româna, dar numărul lor este în creștere. Nu mai este chiar atât de greu să găsești un nativ de engleză care să traducă din română și, ținând cont de numărul imens de români din diaspora, ai căror copii au crescut bilingvi, va fi din ce în ce mai ușor. Eu nu voi vorbi  niciodată portugheză ca o nativă, chiar dacă am un certificat care atestă că am un nivel avansat-superior. Nu îi voi cunoaște niciodată toate subtilitățile, regionalismele, jocurile de cuvinte, mai ales că se vorbește pe mai multe continente.  Există excepții, dar sunt extrem de rare. Dacă un traducător insistă însă că poate produce rezultate excelente într-o limbă non-nativă, cere-i câteva mostre și roagă apoi un nativ specializat pe domeniul respectiv să le evalueze. Dacă sunt bune, de ce nu?

Ce înseamnă „traducători profesioniști”?  Profesia noastră nu este reglementată sau este prea puțin reglementată, însă puteți găsi indicii care să arate că persoana respectivă își ia meseria în serios:

  • un website propriu
  • adresă de e-mail personalizată
  • prezență online
  • un profil LinkedIn completat cu simț de răspundere
  • apartenența la asociații profesionale recunoscute la nivel mondial
  • un portofoliu cu cele mai recente proiecte.

Din păcate, asociațiile traducătorilor din România sunt destul de puțin vizibile, chiar și pentru traducători, prin urmare ne rămân doar asociațiile din țările unde se vorbesc limbile din care traducem (în cazul nostru, ar putea fi SUA, Marea Britanie, Australia, Portugalia, Brazilia ș.a.m.d.). Apartenența la o asociație profesională internațională îl face un profesionist mai bun? Nu neapărat. Dar arată că este dispus să investească bani pentru această apartenență, că va avea parte de dezvoltare profesională continuă (și, uneori, obligatorie pentru a-și păstra locul în asociație), acces la cele mai noi instrumente și tendințe din industrie, programe de mentorat. O listă a asociațiilor profesionale din lume poate fi găsită aici https://www.lexicool.com/translator_associations.asp

Dacă ai nevoie de o traducere, atunci în mod clar vrei să atingi un public țintă. Nu strica prima impresie pe care i-o faci printr-o prezentare neglijentă. Orice vei susține după aceea în legătură cu produsele tale va fi pus sub semnul întrebării.

Ce instrumente folosesc în munca mea de traducătoare

Mi-am dat seama că de-a lungul vremii anumite instrumente mi-au devenit indispensabile în munca de traducătoare, așa că m-am gândit să le împărtășesc cu voi. Trusa mea cu unelte cuprinde următoarele:

  • Tastatură ergonomică – am un set Microsoft Sculpt Ergonomic Desktop de la care, sincer, aveam așteptări mai mari, dar poate că trebuie să-mi îmbunătățesc și eu abilitățile atunci când vine vorba de tastat
  • Instrumente TAC – avem licență pentru SDL Trados Studio
  • Software de gestionarea sarcinilor – folosesc de mult timp Todoist, încă de pe vremea când planul gratuit îmi era suficient. Între timp au redus numărul de proiecte active la doar cinci, așa că acum folosesc Todoist Pro. Am încercat și Asana, dar mi s-a părut prea greoi, cu multe funcționalități inutile pentru mine. Poate că este mai potrivit unor echipe mai mari, dar pe mine nu m-a convins
  • Trello pentru gestionarea  conținutului pentru rețelele sociale. Nu am fost foarte activi în zona asta până acum, dar avem de gând să îmbunătățim acest aspect pe viitor și ne-am dat seama că Dropbox nu este suficient. E folositor în cazul nostru pentru că atât eu, cât și André, avem sarcini bine stabilite în anumite zile, așa că evităm să pierdem timp inutil tot vorbind și planificând postările. Fiecare își face treaba și lucrurile avansează de la sine. Folosim varianta gratuită, are tot ce ne trebuie deocamdată
  • Dropbox ca serviciu de stocare a fișierelor
  • Hootsuite pentru planificarea conținutului pe rețelele sociale. Stau puțin – îmi place mie să cred – pe rețelele sociale și cred că modul în care le folosim nu poate fi întâmplător, altfel intrăm în gaura neagră a infinite scroll (da, sunt atentă la tot ce scrie Cal Newport). Deocamdată folosim varianta gratuită, însă cred că va trebui să va trebui să plătim un abonament pe măsură ce nevoile noastre vor crește
  • Canva ca instrument de design: de la CV, prezentări, infografice, șabloane pentru ce publicăm pe Facebook sau pe Instagram, Canva e prietenul nostru de mulți ani
  • Google Calendar
  • Pentru fotografii, imagini, ilustrații gratuite: https://unsplash.com,  https://pexels.com, http://pixabay.com, https://webyoda.com/123RF

Încă mai râd de fiecare dată când îmi amintesc cum spuneam „îmi trebuie doar un laptop și o conexiune la internet pentru munca asta”.  Voi ce instrumente aveți în atelier?

Cât să cer?

O întrebare pe care am avut-o și eu la început de drum: cât să cer? „Prețul pieței” e ceva atât de vag, încât m-am gândit că trebuie să existe o metodă care să folosească niște parametri bine definiți.

Și, sigur, nu există un răspuns standard, dar cred că există o strategie care se poate aplica tuturor: pornim de la obiectivul final și facem drumul invers. Cum ar arăta asta? Este important să avem o viziune realistă asupra timpului pentru care suntem plătiți în activitatea noastră de traducători. Adică să nu uităm de timpul pentru trimis mailuri, marketing, dezvoltare profesională, citit și semnat contracte, învățat cum funcționează diferite platforme ale clienților și, într-o mai mică sau mai mare măsură, chestiuni legate de contabilitate.

Pentru mine, echilibrul este undeva între patru și cinci ore de muncă efectivă pe zi și dacă sunt prea multe zile la rând cu cinci ore doar de tradus, nu prea e de bine. Poate că e doar impresia mea, dar am senzația că traducătorii din România nu știu cât câștigă pe oră dintr-un proiect. Cred că e fundamental să folosim această măsură ca să ne putem uita la afacerea noastră folosind date clare.

Așadar, cum calculăm orele facturabile:

  • Stabilește câte ore facturabile vrei să ai pe săptămână și rezistă tentației de a da un număr nerealist. Gândește-te că vrei să traduci pe termen lung și dacă îți pui 7 ore facturabile pe zi, asta poate însemna lejer o zi de lucru de 11 ore.
  • Stabilește câte săptămâni vrei să lucrezi pe an.

Cum calculăm tariful pe oră:

  • Stabilește cât vrei să câștigi pe an
  • Ia în considerare taxele și impozitele pe lună
  • Ia în considerare costurile legate de activitatea economică (internet, licențe, taxe asociații profesionale, chiria sediului/ taxa co-working, contabil, mentenanță site, transport, birotică și papetărie etc.) pe lună
  • Împarte costurile totale asociate afacerii tale la numărul de ore facturabile  și vei obține tariful pe oră.

Să luăm un exemplu: vrei să câștigi 4500 RON net pe lună, prin urmare 9000 RON brut. Cred că e bine să ne gândim că aproape jumătate din ce câștigăm se duce pe taxe și impozite dacă vrem și pensie, sănătate, economii, dezvoltare profesională, bani pentru concediu cel puțin patru săptămâni pe an etc.

Prin urmare: 5 ore facturabile pe zi, 25 pe săptămână. Voi lucra 48 de săptămâni pe an. În total 1200 ore facturabile pe an. Vreau să câștig 108000 RON pe an (12 ×  9000 RON).

  • Taxe și impozite 45%
  • Fond pentru concediu 5%
  • Internet 50 RON, licențe și marketing 250 RON, taxe asociații profesionale 70 RON, chiria 0, contabilitate 230 RON, Transport 20, Birotică 20 RON

Costurile totale ale afacerii:  108000 (salariul) + 48600 (taxele) + 5400 (banii de concediu)+ 640 (internet, contabilitate, asociații etc.) = 162640 RON

162640 (RON) ÷ 1200 (total ore facturabile) = 135, 53 RON/oră

Poate că nu vom ajunge la tariful dorit pe oră din primele luni, însă e foarte folositor să avem un număr care să ne ghideze. Asta ne va împiedica să acceptăm proiecte care sunt mult sub numărul nostru magic și ne va ajuta să filtrăm clienții și chiar și piețele pe care putem lucra. Pe mine exercițiul ăsta m-a ajutat să-mi dau seama de la început că voi putea lucra pe un număr mic de proiecte pe piața locală, așa că mi-am concentrat toate eforturile de marketing pe găsirea de clienți în străinătate.

Cum am început să lucrez pe cont propriu

Am avut joburi bune și joburi mai puțin bune. Unul mai puțin bun, de fapt, dar despre asta într-o altă postare, poate. În joburile mele „bune”, totuși, a venit de fiecare dată o vreme în care mă plictiseam, iar alternativa – a încerca să urci mai sus în instituție/companie – nu mi s-a părut vreodată că merită efortul: ceva mai mulți bani pentru un efort disproporționat de mare. Am câștiga mereu ceva în plus pe lângă salariu din traduceri sau din predat, chestii care îmi plac, pe care știu să le dozez astfel încât să nu mă epuizeze și care îmi aduc și satisfacție profesională, așa că ideea de a tot avansa până a ajunge la stadiul „ai salariul ăsta ca să fii la cheremul nostru tot timpul” pur și simplu nu m-a atras.

Tot vorbind despre jobul meu „mai puțin bun”, eufemistic vorbind, am descoperit că foarte, foarte mulți oameni stau în astfel de joburi și că se gândesc la alternative. Așa că vă voi spune cum am făcut eu atunci când am hotărât să lucrez pe cont propriu.

În primul rând, nu am avut niciodată un loc de muncă atât de toxic încât efectiv să nu mai suport și să vreau să-mi dau demisia MÂINE. De unde am plecat:

  • Aveam deja experiență în traduceri de aproximativ zece ani pe piața locală și de vreo trei ani pe piața internațională
  • Soțul meu avea un job part-time
  • Aveam propriul nostru apartament la care plăteam o rată cam la jumătatea unei chirii în zona unde stăm
  • Nu aveam copii
  • Știam de existența instrumentelor TAC, cum ar fi Trados Studio și îmi cumpărasem o licență
  • Citeam despre traducere ca afacere și ascultam podcasturi ale unor traducătoare care trăiau foarte bine din asta. Lucrul ăsta a fost foarte important pentru mine: am plecat la drum știind că se poate, cam ce așteptări trebuie să am și cu o idee destul de clară despre cum ar trebui să arate primul an

Ce am făcut:

  • Mi-am calculat cheltuielile lunare și am economisit astfel încât să pot acoperi următoarele șase luni, aproximativ. Astăzi, aș spune că o strategie mai bună ar fi să aveți economii care să vă acopere cheltuielile de bază pentru cel puțin 12 luni
  • Am început să devin membră plătitoare pe Proz.com. Oricât de controversat ar fi acest site, eu acolo mi-am găsit primii clienți cu proiecte mai mari din care am început să câștig constant. Și, pentru mine, Proz încă este o sursă de proiecte interesante, cel puțin pentru una dintre specializările mele: localizare. Am un profil și pe Translator’s Café, dar nu am fost niciodată membră plătitoare. Din ce am văzut, mi se părea că e foarte multă concurență la preț și nu am considerat că merită
  • Ne-am făcut un site
  • Mi-am făcut un calcul referitor la cât ar trebui să câștig pe oră și am ajuns la concluzia că nu pot trăi frumos din traduceri dacă lucrez pe piața din România, așa că mi-am concentrat toate eforturile de marketing pe piața internațională
  • Am rămas cu program de lucru (cel puțin) 9-17. La început e mult timp „liber” și tendința să-l folosești pentru chestii nelegate de muncă e mare. Eu sunt destul de disciplinată și nu mi-a fost greu din punctul ăsta de vedere, dar dacă credeți că ați putea avea probleme pe partea asta, o idee ar fi să vă faceți o zi de lucru mai mică, de exemplu, 9-15, dar timpul ăsta să fie dedicat exclusiv afacerii voastre, fără mailuri personale, Whatsapp, gătit, pus rufe în șifonier etc. Ce putem face cu timpul liber în care nu traducem: un CV mai prietenos cu potențialii clienți ( nu mai stă nimeni să citească CV-uri Europass de 4 pagini), materiale de marketing, cursuri de familiarizare cu instrumente TAC și, cel mai important, cât se poate de mult marketing. Ca idee, probabil că va trebui să trimiteți între 400 și 500 de candidaturi la agenții pe an pentru a stabili două sau trei colaborări la tarife bune.

Ce nu am făcut și ar fi trebuit să fac:

  • mai mult networking. Dacă vă interesează anumite domenii, mergeți la conferințe organizate de potențialii voștri clienți, cereți să faceți parte dintr-un grup de Facebook, conectați-vă cu oameni pe LinkedIn.
  • Nu am acordat prea multă importanță prezenței online. Pentru noi, site-ul și blogul au servit drept materiale secundare de marketing, adică să vadă potențialii clienți că existăm cu adevărat, că suntem cine spunem că suntem. Acum îmi dau seama că acel „capital de încredere pe internet” este destul de important pentru noi, care ne desfășurăm activitatea online și nu avem un birou fizic.

Asta am făcut – în mare – și să știți că începutul a fost destul de bun. Cred că a contat că m-am ocupat de afacere full-time și nu am făcut asta având un job, chiar și part-time. Cu cât depui mai mult efort, cu atât rezultatele se văd mai repede. Începuturile voastre cum au fost? Ce sfaturi aveți de împărtășit cu comunitatea?